V-ați întrebat vre-odată ce se întâmplă cu personajele dintr-o carte după ultima pagină? Oare existența lor ia sfârșit pur și simplu? Sau poate ajung în Camino Real, un oraș-purgatoriu în mijlocul unui desert limitat doar de imaginația umană. Fiecare clipă devine o luptă disperată de a se întoarce la viața pe care o cunoșteau, înainte de a-și uita esența și a dispărea pentru eternitate.
...și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Și după aceea? Dupa aceea, începe povestea noastră. Se iubesc la nebunie de cel puțin 325 de ani. Au făcut sex, au făcut excursii în străinătate, au văzut lumea şi apoi au orbit. Acum nu mai fac dragoste, nu mai fac sex, nu mai fac cumpărături, nu mai fac reclamaţii la Avocatul Poporului, acum se iubesc şi-atât. Să facem clătite!
”Un bărbat și mai multe femei” de Leonid Zorin
Ionesco şi-a dorit ca teatrul să condamne absurdul ce macină existenţa pe mai toate planurile sociale. Scrierile sale sunt cinice, dure în acuze la adresa falsităţii convieţuirii.
Spectacolul vorbeşte despre vicierea legăturilor de sânge, în goana nebună după iluzia fericirii. Pornind de la un „fapt divers” real, sub impresia directă a climatului irespirabil al anilor de ocupaţie germană din Franţa, când înflorise colaboraţionismul, delaţiunea şi crima – celebrul autor francez Albert Camus propune o neliniştitoare piesă despre rădăcinile „neînţelegerii”.
„Camino Real”, după piesa dramaturgului american Tennessee Williams (autorul, printre altele, al Menajeriei de sticlă, Pisica pe acoperişul fierbinte, Un tramvai numit dorinţă etc.) este o piesă despre care un cronicar al New York Times spunea că ar fi cea mai bună piesă a lui T. Williams, „o piesă smulsă din sufletul omului”.
„Mãicuţa Maria Ignatius vã explicã totul” de Cristopher Durang
Desfăşurat între realitate şi vis, spectacolul este de un lirism mai rar întâlnit la Ionesco, personajul central fiind prins în lupta interioară de a-şi înţelege sentimentele.
„Dragostea nu se poate smulge din inimă!...
Oare îmi aduc bine aminte? Oare inventez? Mi se pare că n-am fost chinuit dintotdeauna de acest foc mistuitor.
Un spectacol-emblemă al timpurilor recente, după un text al dramaturgului Matei Vişniec, „Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia” vorbeşte despre atrocităţile războiului din fosta Iugoslavie. Când oamenii au uitat că sunt oameni şi s-au transformat în reprezentanţi ai diferitelor etnii. Iar femeile au devenit instrumente de răzbunare.
„Bună dimineaţa, livada mea! Noapte bună, livada mea...”
după „Livada de vişini” de A. P. Cehov
regia: C&A
distribuţia: Bogdan Racz, Ionel Mărginean, Diana Velescu, Ana Macrina Codrea.
Motto :
“Vad cum viata o ia mereu inainte, iar eu raman din ce in ce mai mult in urma ei ... Viata mea a trecut, de parca nici n-am trait-o" - A. P. Cehov
NB :
16 decembrie 2020, între orele 18 – 22. Această seară de teatru propune, prin evenimentele prezentate, un tablou al creaţiei teatrale studenţeşti timişorene.
În fiecare an celebrăm Ziua Internațională a Teatrului printr-un maraton de 24 de ore, dar anul acesta împrejurările ne limitează la prezentarea unui singur spectacol online gratuit.
