Intalnirea

Desfăşurat între realitate şi vis, spectacolul este de un lirism mai rar întâlnit la Ionesco, personajul central fiind prins în lupta interioară de a-şi înţelege sentimentele.
„Dragostea nu se poate smulge din inimă!...
Oare îmi aduc bine aminte? Oare inventez? Mi se pare că n-am fost chinuit dintotdeauna de acest foc mistuitor.
Totul mi-era de ajuns, totul era plin. Nu mi-era foame, nu mi-era sete.
De ce s-a produs, dintr-o dată, o schimbare? De ce, dintr-o dată, această absenţă?
De ce această foame subită, această sete subită? Această insatisfacţie şi spaimă, de ce, deodată, acest gol care n-a încetat să se lărgească în mine şi să se adîncească? Acest gol pe care n-am ştiut niciodată să-l umplu? De ce n-au mai fost zile luminoase, de ce această întune¬care? Trebuia s-o suport? Trebuia să mă resemnez? Trebuia să aştept? Trebuia să nu aştept nimic?
Să-ţi treacă anii în zadar, să trăieşti fără a trăi!
Sete şi foame, sete şi foame...”
Regia: C&A.