pentru altii... Diogene V. Bihoi (1946-2002) a absolvit în 1963 Liceul Loga, iar în 1968 Facultatea de Filologie din Universitatea din Timisoara, sectia Românã-Francezã-Germanã. În perioada 1989-1992 a fost regizor al Teatrului German de Stat Timisoara, unde a montat printre altele: Cuvântãri nerostite ale unor femei nestãpânite, de Christine Brückner, Douã surori, de Hans Kehrer, Sufleurul fricii, de Matei Visniec, Ruzante, de Armin Stolper, Casa cu patru fete, de Ion Atlas, Ca-n basme, un show muzical de poveste. A condus intre 2000-2001 catedra de teatru a Colegiului National de Artã "Ion Vidu" din Timisoara. Cu trupa de teatru studentesc "Thespis" a participat la festivaluri în tarã si strãinãtate si a obtinut numeroase premii. Regizor la Casa de Culturã Studenteascã din Timisoara, a preluat directia de scenã a numeroase spectacole, precum Katharsis, de Matei Visniec (1993), Luna vine pe fereastrã, pe texte din cotidianul "Evenimentul zilei" (1994), Patria animalelor, de Florentin Smarandache (1995), O noapte pierdutã, pe texte de Ion Luca Caragiale, Libertate la Bremen, de Rainer Werner Fassbinder.
pentru noi... Lelu Bihoi n-a vrut sa imbatraneasca. N-a vrut sa moara. S-a risipit in noi intr-o puzderie de farame: vorbe, zambete, atitudini, idei, mai ales, dar inainte de toate un spatiu protector si fertil, un halo anesteziant al durerilor si constrangerilor. El si teatrul, el si cartea - erau una. Capacitatea de a surprinde esentialul, din jur, de pe fila, de pe ecran, puterea de a decortica adevarul si a-l arata celorlalti, doar cu umbrele strict necesare intelesului optim, a fost poate cel mai pretios vaccin pentru discipolii sai. Asa ca avem datorii serioase fata de urmasi!
