Ionesco şi-a dorit ca teatrul să condamne absurdul ce macină existenţa pe mai toate planurile sociale. Scrierile sale sunt cinice, dure în acuze la adresa falsităţii convieţuirii. Autorul, care pleda în “Note şi contranote” pentru un teatru al “exagerării simţămintelor” şi care nu scapă o piesă fără să dea indicaţii precise pentru înfăptuirea imaginii teatrale, avertiza însă că absurdul situaţiilor, al comportării personajelor, trebuie tratat realist, precum se manifestă şi în viaţă.
În “Jacques sau supunerea” scriitorul desfiinţează conformismul specific familiilor mic burgheze. Jacques este fiul rebel ce nu acceptă “blazonul” familiei – “cartofii cu slănină” şi nici pe Roberta, fata aleasă să-i fie soţie, pentru că "n-are doua nasuri" sau “nu e destul de urâtă”... Până la urmă Jacques va fi înfrânt, iar fiul rătăcitor se va întoarce la conformismul tradiţiei familiei, spre buburia tuturor.
În roluri multiple (Mama, Tatăl, Jacques, Roberta, Socrul, Soacra) performează Macrina Codrea, Diana Velescu şi Janina Zuba.
