Vineri si Sambata îl așteptăm pe...

 

Aşteptându-l pe spectator”, după „Ultimul Godot” al lui Matei Vişniec se reia pe scena Thespis, vineri, 4 mai, şi sâmbătă, 5 mai, de la ora 20 (sâmbătă în cadrul StudentFest 2012).

Intriga porneşte de la întâlnirea în afara teatrului, dintre dramaturg şi personajul său, proprie teatrului post-modern, ambii nemaiavând acces în teatru. Unul (Godot) pentru că, deşi aşteptat, nu i-a fost scris să apară pe scenă, iar celălalt (Beckett), pentru că fiind singur în sală, actorii nu au mai vrut să joace pentru un singur spectator. „Teatrul a murit!” declamă unul dintre ei. Actual? Să ne gândim la apariţia internetului, a facebook-ului, la cinema-ul 3D, la torente şi filme on-line, şi la rarefierea prezenţei spectatorilor în sălile de teatru o dată cu apariţia lor... Şi totuşi, prin reluarea replicii celei mai banale cu care începe piesa „Aşteptându-l pe Godot” (piesa originală a lui Beckett, de la care a pornit ideea textului lui Vişniec), se sugerează că teatrul se reînfiinţează pe sine, scriitorul şi propriul personaj devenind, la rândul lor, personaje, speranţa rămânând, teatrul regăsindu-şi întotdeauna puterea de a se reinventa şi de a trăi, în condiţiile cele mai neprielnice. Cum spunea regizorul şi teoreticianul Jerzy Grotowski, „e necesar cel puţin un spectator pentru a avea un spectacol”, astfel fiind posibil fluxul energetic dintre actor şi spectator.

Pe scurt, o dezbatere între dramaturg şi personaj despre soarta teatrului şi condiţia actorului. Un spectacol viu, în care publicul nu mai este doar spectator, ci actor.