Ana Macrina Iovescu

Tragicomedia * IMIGRANTII * fragmente din Teatru Descompus de MATEI VISNIEC.

MOTTO : cine nu este ca noi, trebuie marginalizat (îndepartat) prin orice mijloace. 
Personajul Ivona a fost scris să fie: misterios-enigmatic-inpalpabil-intangibil-neconvențional-cu neputiință de definit-opus tuturor canoanelor– o ființa prizonieră în interior a propriului trup dăruit de către natură și prizonieră în exterior a propriei vieți.

"Adineauri, am auzit cativa tineri. Vorbeau tare si foloseau cuvinte foarte urate. Oricum concluzia era ca ”viata nu are sens”.
Da … poate ca viata n-are sens.
Dar eu cred ca noi sigur ii gasim unul."

Drama de Victor Dragan si Flaviu Suhastru

”Un bărbat și mai multe femei” de Leonid Zorin

Ionesco şi-a dorit ca teatrul să condamne absurdul ce macină existenţa pe mai toate planurile sociale. Scrierile sale sunt cinice, dure în acuze la adresa falsităţii convieţuirii.

Un spectacol în care moartea apasă pe acceleraţie într-o adevărată cursă nebună spre neant, intrând în oameni ca o bilă de popice. 

Spectacolul vorbeşte despre vicierea legăturilor de sânge, în goana nebună după iluzia fericirii. Pornind de la un „fapt divers” real, sub impresia directă a climatului irespirabil al anilor de ocupaţie germană din Franţa, când înflorise colaboraţionismul, delaţiunea şi crima – celebrul autor francez Albert Camus propune o neliniştitoare piesă despre rădăcinile „neînţelegerii”.

Regele moare de Eugen Ionescu

„O să mor... O să mor peste 40 de ani, 50 de ani, peste 300 de ani, mai târziu o să mor, când o să vreau eu, când o să am timp. Eu sunt Regele, eu hotărăsc!”.

Monoloagele V

„Camino Real”, după piesa dramaturgului american Tennessee Williams (autorul, printre altele, al Menajeriei de sticlă, Pisica pe acoperişul fierbinte, Un tramvai numit dorinţă etc.) este o piesă despre care un cronicar al New York Times spunea că ar fi cea mai bună piesă a lui T. Williams, „o piesă smulsă din sufletul omului”.