Bordea Alex Daniel

Spectacolul vorbeşte despre vicierea legăturilor de sânge, în goana nebună după iluzia fericirii. Pornind de la un „fapt divers” real, sub impresia directă a climatului irespirabil al anilor de ocupaţie germană din Franţa, când înflorise colaboraţionismul, delaţiunea şi crima – celebrul autor francez Albert Camus propune o neliniştitoare piesă despre rădăcinile „neînţelegerii”.

Un spectacol despre un fragment cvasi-necunoscut din istoria recentă a României: copiii nedoriţi, ajunşi în „lagărele de copii” comuniste şi „ajutaţi” să dispară...

„Camino Real”, după piesa dramaturgului american Tennessee Williams (autorul, printre altele, al Menajeriei de sticlă, Pisica pe acoperişul fierbinte, Un tramvai numit dorinţă etc.) este o piesă despre care un cronicar al New York Times spunea că ar fi cea mai bună piesă a lui T. Williams, „o piesă smulsă din sufletul omului”.

„Mãicuţa Maria Ignatius vã explicã totul” de Cristopher Durang

Un spectacol-emblemă al timpurilor recente, după un text al dramaturgului Matei Vişniec, „Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia” vorbeşte despre atrocităţile războiului din fosta Iugoslavie. Când oamenii au uitat că sunt oameni şi s-au transformat în reprezentanţi ai diferitelor etnii. Iar femeile au devenit instrumente de răzbunare.

Tape sau despre fragilitatea relaţiilor  umane. Despre deşertăciunea micilor răzbunări. Despre cine deţine monopolul amintirilor şi dorinţa arzătoare de a avea dreptate. Cu orice preţ.

Un spectacol de Moni Karman, cu Alex Bordea, Cătălin Grozav şi Cristina Ifrim, pe un text american contemporan.

Vagabonzii nu sunt oameni? Da oamenii mai sunt oameni ? asta e marea întrebare… Unde este iubirea aceea neegoistă care dă tot şi nu îţi cere nimic? Unde este curajul? Unde suntem noi? Oamenii invizibili ce gonesc spre locuri invizibile, numai nebunii oraşului nu se încadrează în peisaj... ”O”!

Concluzia: N-aveţi un nebun să-l cumpar?

Spectacolul ar putea să se numească la fel de bine ALTFEL.