O satiră a lumii românești de dinainte de revoluția din ‘89 și rămășițele acelei lumi întâlnite încă în lumea de azi.
Textele sunt bazate pe relicve istorice ca articole omagiale și scrisori către postul de radio ‘Europa Liberă’, supapa dizidenților din acele vremuri și a românului disperat care asculta radioul în surdină, de frica vecinilor posibil turnători. "Diferența între discursul politic, optimist, plin de realizări, și dramele trăite zilnic de cetățenii României reprezintă absurdul împlinit. În paralel cu umilințele cotidiene, scribii rușinii se afundau în mocirla laudelor nefondate. Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul la tâmplă ca sa laude Conducatorul și Partidul în acele vremuri de restriște? NU. Ei o făceau din cel mai abject oportunism".
Despre aplaudaci, tăuni, cameleoni, șopârle și alte animale, cu un surâs dulce-amărui.
Mise-en-scène: Moni Karman
